C. George Sandulescu:

Musical Allusions in Finnegans Wake

 

Please click on the link below and choose "Save file" to download the books in .pdf format

 


Vol. 21. Musical Allusions in FW - Part One

Vol. 22. Musical Allusions in FW - Part Two

Vol. 23. Musical Allusions in FW - Parts Three and Four


The Music behind the Words


Finnegans Wake has many names in it: they can be found in the linearized version of Adaline Glasheen's Third Census that Contemporary Literature Press has just published.

Finnegans Wake also has songs in it. Many songs: titles, lines, mere words, or simply rhythms that are detected instinctively by those who happen to see them. For those who do not, we are now publishing a book that aims at an inventory of all the music in the book: it is a heavily processed version of J. C. Hodgart and Mabel P. Worthington's Song in the Works of James Joyce, published in 1959.

The songs, too, point to something. They are doors that lead to meaning. Such connections between words, or just sounds, rather, and a large number of things that could only with difficulty be named, are the very essence of James Joyce's Finnegans Wake.

Musical Allusions in Finnegans Wake is, however, different from the other books we have published so far in our series of Joyce Lexicography. Those who know that Joyce was one of the best Irish tenors, yet he gave up singing in favour of writing, realize why. The connections between certain words and other words, whether titles of books, excerpts from them, names of authors, or simply words from another language are, eventually, a matter of spoken sounds. Hodgart and Worthington resort to using music instead.

Surprisingly, this Lexicon, unlike all the others, almost ignores the different languages, which keep combining in Joyce's book, and producing the strangest units of meaning. Some of the tunes are in Latin, some in French, some in Italian or German, but the vast majority are in English. Whether ballads, musical comedies, or opera, they can be recognized much more easily, and quite safely, we think, by many readers. Once you see them identified in this Lexicon, you will find little reason to disagree with Hodgart and Worthington, anyway. As a matter of fact, Joyce himself seems to have prepared his readers to recognize the songs: he repeatedly used exclamation marks, italics, either before or after them...

The songs Joyce uses are not sophisticated at all. They are nursery rhymes, well-known English tunes usually taken over and made famous by Americans, more than famous Italian or French songs that everyone knows, and may have hummed mechanically at one time or another. We have taken the liberty of sending the reader to the melodies themselves, which abound on the Internet today — a piece of gadgetry Joyce did not even dream of when all he had at hand was his radio set, or his own recollection of songs once sung or merely heard.

The world of meanings that flow from these songs depends on each of us. As Henry James once put it in the famous preface to The Portrait of a Lady that aimed at defining the advent of Modernist Fiction, some will see more where others see less. We can only hope that these three volumes of Musical Allusions in Finnegans Wake will make the reader want to discover more. Once started, you will understand why and how Joyce's words undoubtedly connect very closely with what is going on in the world today — almost a century and a half after his birth.

C. George Sandulescu and Lidia Vianu

Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format

Vol. 21. Musical Allusions in FW - Part One

Vol. 22. Musical Allusions in FW - Part Two

Vol. 23. Musical Allusions in FW - Parts Three and Four



Muzica de dincolo de cuvinte


Există multe nume de persoane în Finnegans Wake: ele au fost adunate în versiunea linearizată a volumului Third Census de Adaline Glasheen, de curând apărută la Contemporary Literature Press.

Găsim şi cântece în Finnegans Wake. Sunt şi ele la fel de multe la număr. Găsim titluri de cântece, un vers sau mai multe, un simplu cuvânt uneori, sau pur şi simplu o frântură de ritm pe care unii dintre cititori o recunosc. Pentru cei care nu recunosc singuri tot, publicăm acum un volum care inventariază, practic, toate trimiterile muzicale din cartea lui Joyce. Acest volum este o prelucrare şi o adăugire a cărţii Song in the Works of James Joyce, scrisă de J. C. Hodgart şi Mabel P. Worthington, publicată în 1959.

În mod sigur, cântecele duc la un înţeles — la mai multe înţelesuri simultane, de fapt. Finnegans Wake este clădit, în ultimă instanţă, tocmai pe legăturile multiple stabilite între cuvinte, uneori chiar între simple sunete, pe de o parte, şi, pe de altă parte, o multitudine de lucruri pe care nu reuşim să le numim.

Există însă o diferenţă între Musical Allusions in Finnegans Wake şi celelalte volume publicate de noi în seria Joyce Lexicography. Ea nu este greu de sesizat pentru acei cititori care ştiu că puţin a lipsit ca Joyce să devină cel mai mare tenor al Irlandei, şi că el a renunţat la muzică pentru a se dedica scrisului. Volumele de până acum explorau legăturile dintre un cuvânt şi alt cuvânt, fie că era vorba de nume de scriitori, sau de cuvinte din limbi diferite: ele se ocupau de sunetele vorbite. Hodgart şi Worthington aleg să trimită sunetul vorbit la muzică.

În mod cu totul surprinzător, spre deosebire de toate lexicoanele anterioare, lexiconul de faţă nu acordă nicio atenţie diferitelor limbi străine pe care Joyce le amestecă până ce ajunge la înţelesuri dintre cele mai neaşteptate. Apar unele cântece în latină, în franceză, în italiană sau germană, e drept, dar în cea mai mare parte a exemplelor avem de-a face cu limba engleză. Baladele, opereta, ariile de operă sunt mult mai uşor de identificat în Finnegans Wake decât orice altă trimitere. Hodgart şi Worthington sunt, din această cauză, greu de contrazis în majoritatea cazurilor. Urmărind atent citatele din textul original al lui James Joyce, observăm cu uşurinţă că autorul însuşi ne pregăteşte din vreme atunci când urmează un refren muzical: fie prin semne ale exclamării, fie prin cuvinte scrise cu litere cursive, ori alte procedee, pe care suntem siguri că le veţi descoperi uşor.

În general, Joyce nu ia niciodată cântece rar auzite. El alege "nursery rhymes", melodii engleze arhicunoscute şi preluate masiv de cântăreţii americani de toate felurile, cântece italieneşti ori franţuzeşti de care e greu să nu fi auzit cineva şi pe care mulţi dintre noi le-am fredonat mecanic de multe ori. Am considerat că este util să dăm în carte trimiterile la versiunea lor cântată, care în ziua de azi se găseşte uşor pe Internet. Iată un lucru pe care Joyce nu l-a anticipat, şi anume faptul că vom ajunge să avem o invenţie mai subtilă decât radioul pe care-l asculta el nopţile. Această nouă invenţie — Internetul — adună la un loc toate cântecele pe care le-a cântat ori le-a auzit el vreodată.

Depinde de fiecare dintre noi ce şi cât înţelegem din aceste cântece. Cum scria Henry James în prefaţa la The Portrait of a Lady, care anunţa trecerea romanului la Modernism, fiecare vede cât poate să vadă, şi nu mai mult. Tot ce sperăm este că aceste trei volume despre prezenţa muzicii în Finnegans Wake vă vor face să doriţi să vedeţi mai mult. Ele vă vor ajuta să înţelegeţi de ce şi în ce mod a pus Joyce în cuvinte lucruri care ne privesc direct pe noi, cei care trăim azi, la aproape un veac şi jumătate de la naşterea lui.

C. George Sandulescu şi Lidia Vianu


Pentru a descărca volumele în format PDF vă rugăm să apăsați legăturile de mai jos:

Vol. 21. Musical Allusions in FW - Part One

Vol. 22. Musical Allusions in FW - Part Two

Vol. 23. Musical Allusions in FW - Parts Three and Four

 

Back to Language Studies